Prin ceaţă şi fumuri

Fata cu trandafiriCioburile sparte, căzute pe parchet

Îmi fac încheieturile toate să tremure

Două cărţi pe-un raft de lemn strâmb şi defect,

Un uriaş ca mine intra în viezuina unui viezure…

 

Pe holul dintre holuri ţi-am simţit prezenţa

Păşind uşor în şir pe un covor persan

Îmi tremura privirea când îţi mişcai incompetenţa

Cu care mă priveai şi eu speriat tot tremuram!

 

Caci ale noastre trupuri dansau din hol în hol

Uniţi în depărtare şi despărţiţi în gol

Pe muzica lui Mozart, şi un vers – două de Kant

În timp ce timpul trece, doar stropii reci de ploaie

Încă ne mai despart!

Tango

tango

 

 

 

 

 

 

 

Muzica e în capul meu, dar ea nu ştie
Şi stau stingher şi plin de ruşine
Să o invit la un tango? Dar dacă nu vine..
Să o cuprind de şold cu mâinile-mi fine
Cu ochii-mi căprui ca două călimare pline
O privesc şi nu e de uimire că şi valsul
Se potriveşte de minune..
Inima să-i fie în pieptul meu
Buzele-ei să fie ale mele
Să ne contopim şi să ardem ca două nuiele
Palmele noastre să se îmbrăţişeze-n zbor
Planând dasupra lacrimilor
Pământul să ne fie punctul de reper
Când savurăm valsul în înaltul stelelor
Dar întrebarea mea încă mai speră
Oare vine la un tango?

tango4

Hai neamule, ia cartea. O dăm moca!

centru vechi ziua cartiiDin ce-am citit înaintea începerii evenimentului, organizatorii se lăudau în fel şi chip că vor face, vor drege, vor decora o alee din Centru Vechi cu cărţi, cu zorzoane şi cu alte prostii. Exact, trebuia astăzi, de ziua cărţii, să fie expuse în mijlocul străzii, pe pavaj, vreo 3000 de cărţi pe care, atenţie, trecătorii,

le vor putea răsfoi şi vor putea alege una din ele sa o ia acasă.

Oamenii au venit ca la un hypermarket cu ditai promoţiile, s-au înghesuit, au prădat tot ce avea foi şi doua coperţi, si au plecat lăsând toată zona în mizerie cum se întâmplă de obicei la concerte sau la party-uri în aer liber.

În drumul meu spre respectivul loc vedeam fete pe stradă întorcându-se în braţe cu câte 5-6 cărţi, cel mai modest om pe care-l văzusem nu avea mai putin de 3 cărţi în mână de diferite mărimi şi culori. Şi stau şi mă întreb de unde dragostea asta a românilor pentru cultură, mai ales a tinerilor? Am pierdut timp preţios, bani pe metrou, am plecat dezamăgit, m-am enervat încă odată pe cei din generaţia mea şi lista continuă!

Concluzia e că fie tigăi, fie doar simple cărţi, tot ce e gratis, e bun, chiar dacă n-avem ce face cu ele, să fie acolo. Să luam noi mai multe, să nu mai prindă şi alţii, care poate le citesc cu mare drag şi interes.

Credits photo: Alexandru Paul

Ban şi pajură

money-greedy1Nu încerca să te pierzi sau să mori de frică

Nu te naşti cu ei, banii se câştigă!

Fac lumea să se-nvârtă şi Pământul să orbiteze

Toţi vor în alte galaxii, toţi vor să se distreze.

Nimeni să nu muncească, tot nimeni să producă

Banii cresc în copaci, doar tre să spui o rugă!

Şi cine-i de vină, că minţile voastre goale

Folosesc valoarea banului drept auto-apărare?

Banii prind viu grai, dar nu scot o vorbă

Necontând limba vorbită, lumea îi aprobă!

În jungla de la bursă, banul face legea

Ca Gigi Becali la Steaua din Ghencea!

Ca Gheorghe Dinică la teatru pe scenă,

Ca lumea asta modernă…

Care foloseste banul în scopuri amăgitoare

Se vor căi cu toţii la spoveditoare

N-am un cont în bancă, în schimb am conturi pe forumuri

Cu poză de profil, semnaturi şi multe comenturi

Totuşi îmi fac cont la bancă, să-mi iau un Sandero

Un cont cu multe zerouri, dar cu prima cifra zero!

De-asta spun că n-am bani, un lucru banal

Rămâne-un lucru important, căci la final

Realizez că toată viaţa am fost bogat spiritual!

Şi lucru ăsta mă hrăneşte în fiecare zi şi noapte

Ca atunci când visez, ştiu să ţin banul departe!

Spital, sistem bolnav

SPM_A0394Am auzit că România stă cam prost la capitolul spitale adică la mai toate dar în general la spitale. Astăzi am fost la spitalul municipal din Călăraşi , chipurile un oraş mai moder, mai civilizat şi multe altele, am mers cam o oră cu autobuzul până în Călăraşi, trebuia să merg în vizită la verişoara prieteni mele internată acolo. Ajunşi acolo .. spitalul pe dinafară arăta frumos, o biserică frumoasă înăuntru, nişte băncuţe şi mulţi pomi înfloriţi. Să intrăm înăuntru să ajungem în salon, odată ajuns pe holuri mă simţeam ca într-un film horror, medici care ţipau,copii plângând şi uşi trântindu-se ce răsunau tare. Odată ce intru în secţia nr 1 aşa se numea, îmi sar ochii instantaneu pe tanvan unde am rămas mască, nu credeam să pot vedea aşa ceva în viaţa mea,cum mucegaiul aproape acoperea tot tavanul şi începea să învelească şi pereţii. Mobiliere de o calitate dezgustătoare a trebuit săSPM_A0393 dau cu pumnul într-un sertar să îl închid, peste tot numai mâzgălituri le-am numit semnături a celor ce au fost pe aici.
Pe chipul pacienţilor se vedeau zâmbete, dar fiecare ascunde câte o boală, am văzut două fete de la centrul de copii… am zis gata trebuie să ies afară că mai aveam puţin şi plângeam. Ieşim afară mă aşez pe bancă,respir adânc şi îmi iau prietena în braţe nu voieam să îi mai dau drumul. În timp ce eram afară văd cum prin faţa mea trece o maşină de muncitori şi în spate un sicriu … deja în mintea mea s-a derulat o imagine când exact aşa a plecat din spital o persoană dragă mie. Dar ce să mai fac acum… am făcut câteva poze şi încercam să realizez nepăsarea guvernului român ce nu face nimic în privinţa spitalelor, nu e de mirare că medicii noştrii pleacă la muncă în străinătate. Medicii noştrii români sunt răpiţi de salariile mari de afară. Fiecare trage pentru familia sa, am intrat în spital sănătos şi am ieşit mai bolnav ca niciodată. Semne cu nu fumaţi şi pe holuri treceu ţigani şi da sunt rasist şi fumau şi zbierau ca rataţii. Asta a ajuns România, un focar de infecţie.

Noaptea-i oarbă, tinerii-s artişti

Noaptea-oarba-a-tinerilor-artistiUn eveniment cu sprijinul UrbanFreeArt în colaborare cu prietenul meu Dan Suhai şi scrieversuri.ro a avut loc aseară undeva prin zona Piaţa Iancului, ei bine mai încolo puţin, în Rss Pub mai exact. Mici dar şi mari artişti de toate tipurile şi de toate vârstele s-au strâns laolaltă să-şi recite micile creeaţii. Un eveniment la care am participat şi eu cu mare drag, chiar dacă a fost prima dată şi chiar dacă mă simţeam ca un copil de grădiniţă printre studenţi la master în anu II.

Nu ştiu, ce pot sa zic, per total a fost foarte tare, asta şi prin prisma faptului că a fost primul la care am participat, deşi aceasta este doar a 2-a ediţie a unui sir lung care se va desfăşura de-acum încolo prin mai multe cafenele din Bucureşti cu scopul bine întemeiat de a promova tinerii artişti şi în primul rând cultura. Faptul care nu mi-a plăcut a fost eu însumi. Eu nu am niciodată emoţii, sunt deschis la vorbă şi glumeţ mereu. Îmi simţeam corpul care cu cât se apropia mai tare de scenă (atunci când mi-a venit rândul să recit) cu atât îmi tremura mai tare, mai ceva ca un bolnav de parkinson în ultimul stadiu (-.-). Mi-am zis wtf is that? În fine, nu contează, am fost aplaudat după fiecare poezie, m-am simţit grozav, am fost apreciat de fiecare în parte, mi-a fost strânsă mâna de multe ori, am primit şi un volum de poezie din partea organizatorilor (am avut ca invitat special pe un anume Dan Podaru, profesor universitar, poet şi scriitor deopotrivă). Tot aseară am aflat nişte chestii tari despre teatru de la  o anume doamnă Iulia, care joacă pe scenă de destul de mult timp şi cu care mi-a făcut plăcere sa stau la vorbă şi să-i ascult poveştile.

Ce pot să zic per total, că a fost genial, şi genial la mine înseamnă foarte tare. Şi eu m-am simţit bine, simţeam că sunt printre amici, chiar dacă nu cunoşteam decât un băiat şi o fata pe-acolo :). Abia aştept următoarea ediţie, să fiu şi mai curajos când urc pe scena :)). Şi să fie ceva mai multă lumeee!

Condica unui blogger

stop!Hmm…Prezent! Eu şi atât. De-ar fi citit şi băgat la cap şi postul ăsta ar fi bine. Mai ales de wordpress-eri!

Scriu, dar ce certitudine am eu ca lumea citeşte? Cine ce citeşte mai exact? Ce concluzii trage?

Okei, îmi dai like direct din reader-ul de wordpress. Citeşti doar fragmentul ăla mic mic format din nu mai mult de 50 de cuvinte. Îmi dau seama, pentru ca iau like, dar nu fac vizualizarea nicăieri, nici măcar pe home page 😉

Pe grupurile de facebook oaa…Aproape inutile. Acolo domneşte regula „fiecare pentru el”. Toţi postează însă nimeni nu prea citeşte.

Mi se par cam degeaba anumite treburi, sau îi pot ruga să nu îmi mai dea like sau follow cei care aşteaptă înapoi acelaşi lucru. Nu am timp să stau sa citesc bloguri, o mai fac din când în când dacă mai îmi ia ochii vreun articol sau vreo poezie. În rest sunt foarte ocupat. Scriu pentru publicul larg şi nu numai! Presupun că aceleaşi chestii le simte şi Laur, însă mă feresc să vorbesc în numele lui.