În miez de noapte la castel


Potrivesc cuvinte, rânduri şi îmi aşez rimaomul in ploaie

Ca ochii unui orb poet eu înţeleg lumina

Vers după vers, rimă cu rimă şi rând după rând

Eu îmi aştern aici eternul meu tomnatec gând.

În fiecare noapte, direct din citadelă

Castel asupra căruia se-abate o ploaie rebelă.

Frumos poate, dar nu îndeajuns de uimitor

Poetul scrie, dar poetul cere ajutor

Vino şi ia-mă de mână şi scoate-mă în ploaie

Misterul morţii mele va declanşa războaie!

E ora 1 încă, şi nimeni n-a venit

Arată-mi Doamne raiul, căci iadul m-a osândit!

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.