Puneţi-ne la orice test că o să trecem!

despre viataVorbesc despre lucrul care mă apasă poate cel mai mult acum. Examenele din sesiune. M-am convins, fără noroc nu iese cum vrei tu. Am fost nedreptăţit, minţit, furat şi aşa mai departe. Clar. Şi ce dacă? Nu-mi pasă. L-am luat cu cât l-am luat, să fiu sănătos, alţii poate ştiau mai puţin şi au luat mai mult. Depinde de examinator, de poziţia în bancă bla bla bla. Mă mulţumesc cu puţinul ajutor care l-am primit de la Dumnezeu. Poate aşa e şi în viaţă, nu numai în mediul din facultate.

M-am convins că norocul vine când vrea el de multe ori, nu când ai tu nevoie. Degeaba pierd nopţile scriind teme şi învăţând când tot la acelaşi rezultat ajung. Nu-l iau acum că am avut ghinion clar, îl iau în vară. Tot aia. Bine…era mai bine acum, dar n-am cu cine să mă înţeleg, parcă sunt bătuţi în cap, dar în fine! La următoarea beţie uit de tot şi va fi bine. Liceul nu a putut să-mi arate aşa ceva, decât foarte puţin. Însă acum, s-a schimbat treaba. Şi eu la fel de nepăsător am rămas. Am văzut ca n-am cu cine, am lăsat-o balta, chiar dacă câteodata am murit de ciudă când ştiam că pot dar nu s-a putut!

Şi treaba asta are un final, şi abia aştept să vină. Să mă întorc acasă să petrec iar timpul ca pe vremuri, cu prietenii, cu gaşca…Să ne doară-n cot de tot! Să mă întorc iar la facultate, dar cu un trip mai relaxat. Să mă apuc să scriu mai des pe blog şi mai multe poezii. Totul va fi bine, exact ca înainte!

Omul rătăcit

Eşti tu acolo oare?tumblr_m53x2xvS9N1r3qz1lo1_500
Acolo în zare unde lumina e tot mai tare
Mă apropii de tine ca o pasăre călătoare
Cu aripile frânte şi crede-mă că doare
Atunci când m-apropii, lumina dispare
tumblr_m7004cygRQ1rxkyvxo1_500Plâng prin petale de floare şi urlu prin tunete
Scâncesc prin fulgere cuprinse de urlete…

Eşti felinarul din drum, pierdut şi fără stăpân
Luminezi calea, vechiului meu străbun
Ce se afundă pe acest drum fără cusur

Sunt totuşi omul fugar..
Îmbrăcat la sacou
Şi cu monede’n buzunar
Să îmi plătesc biletul
Către un alt hotar
Dar totuşi merg la pas
Prin pădurea cea de fag
Arde’un scaun ca de brad..
Mă aşez pe el să fac un popas…

Prizonier al propriilor gânduri

Merg prin centru…asteptând perfect momentuleuinlumina1

Am ales singurătatea în detrimentul companiei

Şi-am adormit în stradă mânat de glasul insomniei

Ştiu că-i amuzant ce se-ntâmplă în jur

Mă mint singur că-s sărac, dar singur nu mă fur

Iar în acest peisaj de foarte bun augur

Ajuta-l pe acela care n-are nimic decât pe sine

Abia acelea pot fi numite cu-adevărat fapte divine…

Şi chiar dacă păcatele te mistuie într-unaAngrenaj gandire-02-500x500

Lasă florile Edenului să-ţi împleteasca atent cununa

O cutie vidata, dar tare la suprafaţă

Material neted, fără urma de speranţă

Învaţă să te gândeşti doar la un lucru şi doar la el să-ţi fie gândul

Va fi şi timpul tău, îţi va veni şi rândul!

Popas în necunoscut

E un vis neatinssweet-sunset

Pe care eu l-am omis

Datorită celor care l-au aruncat în abis

Am zis!

Dacă tu nu mă simţi, atunci cine o face?

Cea care simte, dar nu spune si tace!

Ace îmi străpung inima ca un stol de săgeţi

Găsesc alinare doar când scriu pe pereţi

Singurii mei sfetnici în nopţile-amare

E singurul loc unde găsesc alinare…faraway1-500x250

Ardoare şi teroare

Împletite-n aţe urât mirositoare

Oare?

Va fi drumul meu mai uşor de-acum Doamne?

Atât timp cât eşti sincer, va fi o uşurare!

Regina regatului meu

coperta-imbratisare-i-need-you3

Seară lungă, încă din toi
Şezând la masă, noi amândoi
Ne jucăm şah, ca într-un război
Ne aruncăm priviri, ce sunt reci sloi
Doar sărutul ne încalzeşte
Când unul din noi doi razboiul paraseşte…

Din razboi am plecat uşor către pat
Cu gânduri bune, privind la tine
Esti îmbrăcată dar din priviri eu te dezbrac
Vreau sa fac ceva fără sa mă răzbat…

Eşti regină într-un întreg palat
Ai la picioare un întreg regat
De lacrimi si extaz
Mi-eşti muză şi mi-e greu să tac
Când nu am cuvinte si-îmi zici
De ce tac?
Nu îmi e greu, dar asta fac
Culeg cuvinte, după cerul înstelat
Şi cu nici un verb nu le leg. N-are sens
Ca să vorbim noi doi e un întreg demers.

Pantofii te strâng, te iau în braţe
Şi uşor te strâng şi plang puţin
Căci ale tale picioare
Tânjesc după pământul ud
De picături de lacrimi ce curg
Ce la poale de munte se strâng într-un amurg…

Autostrada la apus

Autostrada_Bucuresti_Ploiesti1

După ora 16:00, nimic nu se mai vede

Doar drum întins în faţă şi-o urmă pe perete

2 sensuri de mers, ca pe un coridor

Unul e trecut, celălalt e viitor

Am oprit într-o staţie, să-mi analizez prezentul

Dar spaţiul era prea mic. La fel şi perimetrul

Dau cu banul, dacă mai rămân sau plec

Vad câteva logan-uri care trec pe lângă mine

„Hai urca, căci vei pierde apusul”

Le zic „staţi liniştiţi, apusul nu mai vine!”

E deja târziu, apusul e în floare

După ora 6, se lasă cu răcoare

Dacă voi opri mereu în fiecare staţie

O s-ajung la final, dar nu la destinaţie…

Viaţa are prioritate

photooobar

Totul decurgea normal, părea o zi obişnuită. Aceeaşi rutină zilnică de dimineaţă, mă ridic din pat, ma întind şi merg spre baie, mă spăl şi mă pregătesc să plec spre scoală. Ceva mă oprea acasă, dar ceva îmi zicea sa ma duc să nu întarzii. Mă îmbrac în fugă şi mă pun la masă, manânc ceva repede şi spun ” Săru’ mâna mamă, am plecat la scoală”. Mama îmi spune să am grijă să merg pe trotuar ca de’obicei. Râzând îi spun că da, nu se va întâmpla nimic. Afară plouă ca niciodată, s-a întunecat încă de la ora 4 mi se părea ciudat, a trecut repede timpul, nu mi’am dat seama cum.
Mă apropii de liceu eram la cam la aproximativ 100 metrii sau chiar mai mult. Vad o masină cum goneşte de nebună şi o masină de poliţie cum stă. Zâmbesc aşa.. sumbru în acel moment faţa mea a gândit singură. Maşina se apropia cu putere si cât am clipit in nici mai puţin de o secunda, vad cum masina urcă pe trotuar si mă izbeste în plin,suta de metrii care ziceam că mai o am până la liceu, maşina m-a intors din drum. Ca o ghiulea sunt proiectat printr-un gard şi mă opresc în zidul unei case. Zgomotul a fost infernal şi nu reuşeam să îl asemăn cu nici un alt sunet auzit până acum,ciudat credeam că am auzit multe dar m’am înşelat. Acuma sunt întins pe jos în jur e fum şi praf şi sânge din păcate este al meu. Un om de rând se uită la mine cu groază de parcă aş fi un om desfigurat,dar din păcate aşa eram. Citeam în ochii lui groaza, teama. Nici el nu înţelegea ce sa întamplat. Îi aud cum vorbesc mamă, cum spun că maşina sa oprit la 180km/h dar ea m-a lovit cu viteza mai mare, şoferul era de vârsta mea,dar era băut, nu ştia cum îl cheamă de beat ce era.
Văd cu un ochi ,celălălt nu îl simt deloc,cum coboară aparate performante dintr-o maşina . Mamă ei caută numarul tău pe mobilul meu, te chemă de urgenţă. Nu vor să îţi spună ce sa întamplat, nu îţi ia mult si te văd lângă mine,mă iei de mână, dar nu am glas să îţi zic mamă mă doare. Mamă deja simt că inima mea nu vrea să mai primească sânge, simt cu plămânii îmi sunt perforaţi de coaste si de bucăţi din gardul de lemn. Vreau să ştii că am mers pe trotuar cum mi’ai zis, nu eu fost devină ci şoferul, durerile simt că iau sfarşit uşor trec, dar odată cu mine,vreau să ştii că mama a fost primul cuvânt rostit după impact am zis „unde e mama?” dar lumea tăcea. Îmi e dor de tata…aş fi vrut să îl vad, dar e la muncă..ştiu… te aud cum te rogi să fiu tare.”sunt mamă dar maşinăria mea de trup nu mai vrea”. Aud medicii cum şoptesc că e o chestiune de timp până când voi muri.60527961
Cu ultima forţa te strâng de mână, îţi spun cu partea de faţa care o mai am, nu mă las aşa uşor, spunele să scoate bucata de lemn rămasa în pieptul meu, voi rezista durerii. Medicul scoate usor bucata,inima mi’a cedat,medicul loveste cu putere pieptu,cu lacrimi în ochi zice şi el ca nu se poate aşa ceva. Te uiţi cum corpul îmi este zguduit de aparatul ce încearcă şa îmi redea viaţa,în zadar mamă. S-a dus gata.. Mă uit la mine cât de desfigurat sunt,cineva de sus mi’a lasat sufletul să îmi vadă trupul pentru ultima dată.M’ai luat în braţe, m-ai sărutat pe frunte şi ma strigai. În acele momente, mamă, inima mea înca bătea dar nu se auzea. La scurt timp am plecat. Să ştii că nu mă mai doare, uităte la poza mea şi fi tare nu plange, destul am plâns eu de durere. Şoferul beat ştiu că nu va plati mamă, tatăl lui are mulţi bani…dar el nu va plati în viata asta, Dumnezeu sus îl va judeca pe drept, noi nu avem puterea asta. Tata chiar dacă uneori a avut bani şi alte ori nu, pentru mine e cel mai bogat şi aşa va rămâne. A fost greu să mă vezi acolo jos, să te simţi fără putere,puterea era în mainile mele dar fără folos. Va fi ultima zi, ultima seara petrecută în casa mea, în camera mea. Mă vei vedea in poze si voi veni in visele tale mamă sa te tin in braţe şi la tata lafel. Spune-i lui tati să fie tare, eu l’am dezamagit. M-a invatat sa fiu tare si acum plânge din cauza mea, dar si eu plâng acuma când plouă afară, acuma vezi, afară ploua nu vezi pe unde mergi de ploaie, eu plâng mamica mea si taticul meu. V’am zmuls zâmbetul dupa feţe dar nu am vrut, nu am vrut!! Rămas bun Mamă si Tată.Dar am plecat cu o întrebare. Dacă poliţia oprea maşina de prima dată mai ajungeam aici?” SPUNE STOP CONSUMULUI DE ALCOOL LA VOLAN. VIAŢA PIETONULUI ARE PRIORITATE. Acuma mă întreb eu omul de rând dacă poliţia oprea maşina se mai ajungea la moartea unui om? NU! Nu banii controlează tot, banii doar ne prelungesc agonia. Mulţi dintre tinerii care se suie beţi la volan sunt cei de bani gata,care vin tăticu dau o spagă.. si aia e .. a murit un om ? Nuuu de unde.. a fost din cauza celui care a murit. Cam aşa se intampla de fiecare dată. Spune STOP deja nu se mai poate. Îngerii părăsesc pământul şi rămân demonii. Pe acel baiat mama lui la învaţat să meargă cu grijă,dar pe cel de la volan.. unde îi erau parinţii..unde.. unde!?