Rotus călătorul


lucrare-noua-62_r-blogŞi deşi nu-l dau în vileag pe acest călător pribeag

Nu se supără, da’ nici nu-mi spune

Un lucru cu care probabil vrea să dărâme

Imperii, teritorii, principii şi popoare

E cel mai bogat din lume, dar nu are o viaţă

În faţă

Şi ultima lui clipa zace în speranţă

Se ţine cu mâna de-o clanţă să intre pe uşa din faţă

Să-l muşte o zdreanţă

Cu blana roşcată şi ochii de faianţă…

A intrat. Nu se aştepta. Vede-un peisaj de vis

E visul lui, pe stânci, pe mare, păduri ocrotitoare

Să fie singurul stăpân într-atâtea popoare

Ce tare…

Fumul se ridică de la sol mai sus în aer

Peisajul nostru cade de pe taler

Cade şi balanţa, totul se dezmembrează

Rotus al nostru se maturizează şi înţelege

Că tot ce-a fost frumos odată nu va putea spune

Când norii negrii-ascund soarele ce apune…

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s