2012 in review

Am făcut de toate. 2012 cred că a fost apogeul, dacă pot spune aşa. Am luat Bac-ul, am intrat la facultate, am prins bursă, mi-am făcut prieteni noi, am petrecut până noaptea târziu în fiecare weekend şi m-am întors la lume din nou să-i văd pe băieţii de acasă.

De asemenea am fost în locuri în care nu credeam că voi ajunge prea curând, cum ar fi Piteştiul care mi s-a părut foarte şmecher cu zona centrala gen piaţă pe unde te poţi plimba şi cartiere cu nume notorii cum ar fi Găvana, Craioviţei etc. Şi Parisul mi-a plăcut foarte mult, terioriu străin, multe atracţii, o grămadă de lucruri noi. M-a fascinat pe deplin. Am ajuns şi pe la Laurenţiu acasă în final, la Feteşti unde am petrecut un weekend din plin. Tot în 2012 mi-am dezvoltat pasiunea căpătată acum un an, şi aceea fiind scrisul. Am investit totul în blogul pe care l-am făcut undeva pe la jumătea anului şi de atunci a mers chiar foarte bine.

În 2012 am făcut multe chestii noi, dar totodată le-am reîncercat şi pe cele vechi. Per total a fost supermişto. Am fost la mare cu prietenii din liceu, am petrecut prin discoteci şi cluburi, am băut, am ţipat, ne-am făcut de cap. Am jucat foarte mult fotbal şi aici şi în Bucale, am cutreierat probabil toate cafenele din oraş şi de prin Regie atât cu flăcăi cât şi cu domnişoare. Regrete? Destule, cât să mi-ajungă să scriu un roman din ele. Dar vorba aia: „nemulţumitului i se ia darul”.
Să nu uit nici de ziua de 23 septembrie, ziua când am cunoscut-o pe Olivia, pufoşenia mea actuala şi lângă care am petrecut momente frumoase, uitând uneori de grijile şi de necazurile cotidiene…

Te caut dar nu te găsesc

Pe unde să te mai caut?

Că nu te mai găsesc

Unde eşti tu vară?

Că pe iarnă o detest!!!

Unde eşti tu iubire că am nevoie de tine!?te caut unde esti

Când ai plecat ai smuls o bucată din mine!

Cu mâinile reci

Scriu versuri cu care în minte te’ntreci

Le’ncerci, dar nu încerci să le rosteşti!

Că ştii că pe loc ca pe al lor poet o sa-l deteşti.

Te ascunzi la mine în privire

Dar încerc să te găsesc

Şi ca o prăjitură să te degust

Că doar ale tale buze dulci

Îmi dau gust, îmi dau vedere

Îmi dau culoare în serile reci

Numai tu cu ochii tăi verzi

Îmi dai de înţeles

Că vei fi guma creionului meu neşters…

Mă afund la tine’n braţe

Prind aripi să zbor

Duc departe acel dor de tine!

Numai tu mă încălzeşti!

Păstori la răsărit

Şi iată-mă. Aici. AcumBlessing

Cu pixul în mână la margine de drum

Mă pierd, mă descompun în propriile cuvinte…

Colindător al vieţii, păstorul dimineţii,

Eu acel scriitor ce dă o formă ceţii.

Fiecare dimineaţă e o binecuvântare

Să vezi soarele cum răsare peste-ale noastre mioare…

Doare,

Când lupii prădători le servesc drept mâncare

Noi tot murim de foame, noi şi-ale lumii popoare…

Rotus călătorul

lucrare-noua-62_r-blogŞi deşi nu-l dau în vileag pe acest călător pribeag

Nu se supără, da’ nici nu-mi spune

Un lucru cu care probabil vrea să dărâme

Imperii, teritorii, principii şi popoare

E cel mai bogat din lume, dar nu are o viaţă

În faţă

Şi ultima lui clipa zace în speranţă

Se ţine cu mâna de-o clanţă să intre pe uşa din faţă

Să-l muşte o zdreanţă

Cu blana roşcată şi ochii de faianţă…

A intrat. Nu se aştepta. Vede-un peisaj de vis

E visul lui, pe stânci, pe mare, păduri ocrotitoare

Să fie singurul stăpân într-atâtea popoare

Ce tare…

Fumul se ridică de la sol mai sus în aer

Peisajul nostru cade de pe taler

Cade şi balanţa, totul se dezmembrează

Rotus al nostru se maturizează şi înţelege

Că tot ce-a fost frumos odată nu va putea spune

Când norii negrii-ascund soarele ce apune…

Blog of the year 2012 award

Spre sfârşitul anului se pare că blogul nostru a fost nominalizat la un nou award de către 3 alţi blogeri abonaţi la serviciile wordpress: Diana şi Dan, Samewhiteblue şi Allure. Probabil că ne-am făcut un nume printre utilizatorii acestei mici „reţele” de pe net. Plăcut, mai ales să ştii că unii chiar apreciază ceea ce scriem aici. Să fiu scurt şi la obiect.

Mulţumesc frumos pe aceasta cale celor 3 persoane care m-au nominalizat şi totodată celorlalţi cititori care îmi apreciază şi câteodată comenteaza unele postari ale mele şi a lui Laurenţiu. Deoarece nu prea am mai urmărit blogosfera în ultimele săptămâni datorită examenelor pe care le-am avut şi n-am avut timp nici să scriu articole, nu voi putea nominaliza mai departe alte bloguri cu acest award şi nu pot sa zic decât ca îmi pare rău, întrucât aş fi vrut să fac acest lucru…Mulţumim!

Profesor de ocazie

Fotografie0165Să zic că a fost asta o luni mai diferită decât toate celelalte de pâna acum? Dar dacă mă gândesc bine chiar aşa a fost,toate bune si frumoase până la ora de română în care profa a mai întârziat,eu neavând ce face tot mă plimbam prin clasă, o colegă  avea cartea  de Liviu Rebreanu-Ion. Neavând ce face mă apuc să citesc din carte si pentru că imi placea si că vroieam să îmi mai amuz puţin colegii obosiţi la antepenultima oră. Şi eu eram nu zic nu,dar încercam să mai ascund din oboseală ca de’obicei,încep sa citesc şi mai in glumă mai în serios colegii mă urmăreau şi deşi obosiţi nu conteneau sa nu râdă sau să zâmbească. Ce’i drept si eu râdeam de ce ziceam si ce faceam dar.. eh ăsta e liceul si cu bune si cu rele,trebuie să trecem cu bine de el. Ce să mai zic,doar că am fost un profesor de ocazie.