Nu mai e mult – Partea I


O să vină ziua când totul se prăbuşeşte

Ziua când speranţa moare şi valoarea nu mai creşte

Nu joc la bursă, ci joc la aparate

Cu fiecare apăsare caut să-mi pice patru de şapte

Dorm pe bănci c-am ramas fără casă

Acum nu mai am nici pâinea aia care-o puneam pe masă

Iubita fuge cu cel mai bun prieten din copilarie

Nu fac mişto deloc, că şto-urile proaste nu ţin la voi frăţie.

Unde sunt acum nu contează, oricum nu am nici o avere

În societatea asta nu prea există modele…

Ne trezim pe străzi în cartiere…

Fără vreo vestă de salvare că sa ne scape de belele…

Încotro se-ndreaptă, şi-alege fiecare

Dar în toat-aglomeraţia asta am găsit loc de parcare

Mă-njură ăştia. Cică-i al lor, e rezervat băi coane

Sa mori tu băi fane?

Nu e nevoie să moară nimeni, ca nu e-nmormântare

Doar dacă ne batem între noi cu săbii şi topoare…

Nu e nevoie de nici o violenţă, c-avem în noi ceva etilic

Numită “decenţă”.

Dar în catalagoul personalităţii, ea are o absenţă

E cea care induce starea de demenţă…

Una dupa alta, ele se-aduna în rând

Şi o să vină ziua când o să stau flămând

Când?

De 10 ani mă tot întreb

Dar va veni şi timpul când nu voi mai fi întreg!

Reclame

2 gânduri despre “Nu mai e mult – Partea I

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s