Nor tomnatic

Nor tomnatic somnoros,
Soare cald şi luminos
Vreme bună de prisos
Pomi plângând armonios
Scuturându-şi frunzele pe jos…

Tu crăiasa te’ai ascuns
Tot prin norii tăi cei de sus
Ce acum sunt bine puşi
Dar arzând ca doi arbuşti

Eu razând armonios
Întins pe frunzele de jos
Adorm cu dorul prea pompos
Rămânând întis pe jos

S-a trezit la viaţă
Cerul înstelat
Cutreier lunca’n lung şi-n lat
Cu amintiri de când…
Odat’ eram băiat….

Eu şi fetele

Fiecare sesiune de băgare în seamă sau zâmbet pe strada îmi dădea impresii. Da, gen “omg mi-a zâmbit, sigur mă place”.
Nop, s-a schimbat treaba, acum par neinteresante ca iubite şi nu-mi mai iau ochii aşa uşor. Habar n-am cum s-a produs metamorfoza, defapt nici nu mă interesează. Acum m-am împrietenit cu ele şi nimic mai mult. Şi parca e mai mişto, e altceva.

Şi nu mă gândesc la porcovenii pe pista lui Blaziny, alea cu amicele, că momentan…nu sunt genu’. Îmi plac plimbările, convorbirile online, şi evident…socializarea pe facebook. Nu mai zic de sesiunile de fotografiere că deja e prea bine. Am parcă mai multe avantaje decât dacă aş fi fost prietenul fiecăreia dintre ele.

Nu zic că nu m-aş fi dat la ele atunci când le cunoşteam prima dată, dar n-ar fi fost aşa mainstream. Dar deja de nu ştiu nici eu de unde răsar multe multe şi nu ştiu care şi cum să le aleg. Aşa că le aleg pe toate şi ţin legătura în timp. Simplu.

Nu mai e mult – Partea I

O să vină ziua când totul se prăbuşeşte

Ziua când speranţa moare şi valoarea nu mai creşte

Nu joc la bursă, ci joc la aparate

Cu fiecare apăsare caut să-mi pice patru de şapte

Dorm pe bănci c-am ramas fără casă

Acum nu mai am nici pâinea aia care-o puneam pe masă

Iubita fuge cu cel mai bun prieten din copilarie

Nu fac mişto deloc, că şto-urile proaste nu ţin la voi frăţie.

Unde sunt acum nu contează, oricum nu am nici o avere

În societatea asta nu prea există modele…

Ne trezim pe străzi în cartiere…

Fără vreo vestă de salvare că sa ne scape de belele…

Încotro se-ndreaptă, şi-alege fiecare

Dar în toat-aglomeraţia asta am găsit loc de parcare

Mă-njură ăştia. Cică-i al lor, e rezervat băi coane

Sa mori tu băi fane?

Nu e nevoie să moară nimeni, ca nu e-nmormântare

Doar dacă ne batem între noi cu săbii şi topoare…

Nu e nevoie de nici o violenţă, c-avem în noi ceva etilic

Numită “decenţă”.

Dar în catalagoul personalităţii, ea are o absenţă

E cea care induce starea de demenţă…

Una dupa alta, ele se-aduna în rând

Şi o să vină ziua când o să stau flămând

Când?

De 10 ani mă tot întreb

Dar va veni şi timpul când nu voi mai fi întreg!

Mai am timp?

Toata viaţa m-am uitat pe fereastră
Spre amintiri presărate ca o pasăre măiastră
Elidarea lor a devenit ceva efemer
Ca o femeie plină de mister
Sau un băiat propriu zis…

Dar din păcate sunt omniscient
Că m-am trezit în trecut şi-am adormit în prezent
Reînviat în vise şi stins în clipe
M-am pierdut de tot pentru că n-am fost atent!

Şapte curiozităţi despre mine

Alt award, altă provocare, de data asta primită de la Lulu. De ce nu? Să las lumea să mă ştie. Să nu se lase păcălită de unele aspecte ale mele, să ştie cu cine are de aface. Unul câte unul, cele 7 (alea mai importante) îmi clădesc puţin câte puţin personalitatea pe care o am şi care se pare că la vârsta asta este într-o continuă dezvoltare!

1. Sensibil peste masură

Dea…sufletist din fire. Sufar din orice si pentru oricine. Pentru cei apropiati de obicei. Nu „pun botu” cum s-ar zice, dar imi pare rau de tot si de toate care nu sunt la locul lor. Zau, nu stiu cat de bine si de rau e, nu prea ma intereseaza. De obicei nu vreau sa fie asa, deci voi pune un umar acolo unde va fi nevoie sa se indrepte lucrurile si sa fie totul bine. Si nu imi voi mai face griji ulterior.

2. Le fac într-un final…

Ordonat, dar nu din prima. Intru in casa, direct la calculator, chit ca mor de foame. Nu ma intereseaza altceva. E dezordine sau nu, cand m-oi plictisi de ce e prioritatea numarul 2 (in cazul meu calculatorul) atunci m-apuc de mancat, facut ordine, scris teme si alte aranjamente. Pana atunci…nici o sansa. Mi-e frica ca intr-o zi sa nu vin flamand acasa si sa mor de foame.

3. Viaţă de rapist

Ascult rap nu de mult, dar m-a aprins rau de tot. E stilul meu preferat, desi imi plac si alte genuri de muzica. Boxe acasa, casti in afara casei. Blaziny, Nane si Tranda sunt printre norocosi. Am toate albumele lor si incep sa le si invat melodiile pe de rost. In unele ma regasesc, in altele ma regaseam in trecut, altele imi dau inspiratie pentru anumite articole pe blog. Sunt la curent cu tot ce misca pe la noi, insa ciudat, rap-ul strain in afara de Eminem nu prea ma atrage deloc. Habar n-am de ce.

4. Există limite (uneori)

Da. In unele cazuri da, in altele nu, dar de cele mai multe ori stiu cand sa ma opresc din anumite excese. Si oricum la varsta mea se permit anumite chestii, da’ io nu ma ghidez neaparat dupa lucrul asta. Ca totusi, o viata avem, da’ o avem si mai incolo, nu doar la 20 de ani.

5. Am GPS pentru distracţie

Nu trece o zi fara sa fac ceva interesant, interactiv. Sa rad, sa spun o gluma – doua, sa alerg, sa joc un fotbal sa incing un chef…orice! Devin prea monoton daca nu se-ntampla ceva, daca nu se misca nimic. Am prieteni alaturi, colegi si cunoscuti cu care pot face multe, deci n-ar fi asta neaparat o problema. Ne adunam toti si nu stim ce sa facem? Imediat gasesc eu un loc numai bun de…facut ceva. Noaptea mai ales, dupa cateva beri siguuuur dansezi in vreun club sau la vreo petrecere pana iti cedeaza incheieturile. Per total, distractie = eu, dar nu si invers. Iar cand nu e distractie eu…dorm.

6. Prezenţa scenică

Mie ori imi sta freza impecabil ori sunt ciufulit. Ori imi vin hainele la fix ori sunt imbracat intr-un hanorac larg si pantaloni de trening. In concluzie, ori sunt la 4 ace ori nu mai sunt. Simplu. De multe ori nu prea-mi pasa cum sunt si cand, doar daca e vreo ocazie si nu ma imbrac corespunzator, in rest…neah… Si ce daca am bani, nu tre’ sa fiu imbracat de la Zarra ca nu da bine la CV. Lasa… Eu ma simt bine in pielea mea si imi place cum arat in aproape orice as purta.

7. Încerc şi eu

Ma zbat, incerc sa invat, sa iau note mari, sa fiu constiincios, ambitios. Sa termin si eu o facultate, sa intru in ritm. Zau, un pic de ambitie acolo tot zace in mine, desi ma straduiesc din ce in ce mai tare. „E greu, nimieni n-a zis ca e usor, alergam in labirinturi catre viitor”. E, dar faptul ca eu cred in mine si am incredere ca intr-un final, oricare ar fi ala, voi reusi ma ajuta enorm si ma motiveaza in tot ceea ce fac.

Momentan, nu am prea multa lume sa nominalizez, asa ca cine mai pofteste poate sa prelueze modelul de la mine de pe blog si sa nominalizeze alti blogeri mai departe. Succes 😉

Stop violenţa în familie

Stop violenta in familie! Violenta naste demoni si ucide ingeri.

Nu de mult am avut ocazia sa vad un astfel de violenta asa zisa „domestica” pe strada si in liceu. Experienta traita nu a fost chiar placuta, chiar daca in ochii mei nu se citea durerea, in sufletul meu demonul care il stapanesc cu greu sa nu ma apuc sa bat si eu in stanga si in dreapta. Aveam setea in vene pumnu se incorda involuntar si trupul imi lua pozitia de lupta care nu a mai avut’o de ani buni. Dar atunci pe moment in minte mi-a venit ” Un pumn primit doare pe moment.Un suflet ranit doare pe moment”
Mi-am adus aminte de curand de o traire din copilarie care si a fost tapetate in mintea mea. Aveam pe strada o familie de romi ( nu sunt rasist nu am nimic cu ei dar asa li se zice) si „capul de familie” care asa trebuie sa il numim, a venit beat acasa si avea 2 fete si 1 baiat, baiatul avea 4 ani sau nu mai stiu sigur si fetele 10 respectiv 12 din cate imi aduc aminte, acea traire mi-a aratat cu adevarat ce inseamna dragostea de mama si protectia ei. Barbatul a pus mana pe un par destul de gros si a vazand ca mama se pune in fata lui sa nu dea in copii ei a luat’o de par si in mijlocul strazii a inceput sa ii care pare pe spate si unde vedea cu ochii.Imi aduc aminte ca tata a venit la mine si m’a luat dupa strada ca nu cumva sa patesc ceva si mi-a pus mana la ochi,dar in zadar.. cand el ma luat am vazut cum parul acela gros la ultima lovitura sa rupt in doua efectiv pe spatele acelei femei, si acum imi vin in minte urletele ei dar in zadar.. cand au intervenit vecinii… si toti din jur.. „animalu” cand da de sange nu isi mai poate stapanii setea.

„Violenta domestica este o amenintare sau provocare, petrecuta in prezent sau in trecut, a unei raniri fizice in cadrul relatiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi insotit de intimidari sau abuzuri verbale; distrugerea bunurilor care apartin victimei; izolarea de prieteni, familie sau alte potentiale surse de sprijin; amenintari facute la adresa altor persoane semnificative pentru victima, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasarilor, telefonului si a altor surse de ingrijire si protectie.
Familia care constituie un teren de manifestare a violentei domestice devine mai putin transparenta si deschisa mediului social imediat: familia largita, vecinii, prietenii, colegii. Este evidenta izolarea sociala a acestor familii. Ele capata o stigma in ochii celorlalti si in acelasi timp un sentiment de stigma si culpa care le face sa se izoleze.
Sotul violent nu doreste ca sotia lui sa intretina relatii sociale in cadrul carora sa-si poata marturisi suferinta si eventual sa poata primi un sprijin.
Pe de alta parte, barbatii violenti au ca si caracteristici de personalitate lipsa abilitatilor si a bucuriei de a comunica. Pentru partenerii violenti, a comunica, in mediul intim al caminului, devine mai mult un prilej de a-l ataca verbal pe celalalt, in vreme ce, la locul de munca ramane o rutina de relationare superficiala cu ceilalti, un rol jucat in limitele orelor de serviciu.

In 2002, violentele in familie au reprezentat aproximativ 15% din totalul infractiunilor comise cu violenta, conditia favorizanta principala fiind consumul bauturilor alcoolice (~30% dintre infractiuni).
Desi incidenta fenomenului este in scadere, se manifesta o acutizare a lui, in sensul cresterii intensitatii violentei (acte de cruzime).
Numarul mare de copii victimizati in familie dar si violente crescute intre concubini, care in prezent, potrivit legislatiei in vigoare, nu beneficiaza de statutul de „familie”.”
Preluat de pe Wikipedia

Doare, chiar foarte tare atunci cand in familie unde ar trebuii sa fie locul de retragere din violenta de pe strada ea este si la ei in casa. Asta o recunosc sincer si nu am nici un regret la 17 ani cati am sa am putera de a da o lege ce sa se aleaga de cei care abuzeaza copii sexual, violenta fizica brutala de care nici nu ne inchipui unde poate duce mintea unui maniac pus pe bataie. As da o lege ca ei sa fie executati si pot sa o zic si in gura mare sa scriu mare pe mine si sa merg peste tot in lume. Nimeni nu are dreptul sa abuzeze un copil indiferent de varsta. Viata este un dar nu o obligatie. Aseara am iesit in oras, am vazut .. ce nu imi inchipuiam vreodata, cum un asa zis „tata” isi batea copii ca nu strans bani sa ii dea lui sa bea. Imi venea sa ma duc sa il iau si sa dau cu el de pamant, ma uitam la el ca la un pitic la 1,87 si el la maxim 1,50 ce putea sa urle si sa dea in ei … pentru ce? ca nu au bani? E vina copiilor? Sau vina lui!? E vina lui stiu.

Ma gandesc ce am putea face noi? Noi suntem societatea muta, societatea legata de maini si de picioare de acest stat incapabil de a face ceva. De ce in tarile de afara nu exista asemenea probleme? Noi cei tineri ce o sa facem in viitor? Nu vreau sa imi cresc copii in aceasta lume a violentei nu vreau ca familia mea sa fie abuzata fizic de o persoana care nu are nici o remuscare. Daca se va intampla asa ceva voi ucide cu sange rece fara sa clipesc. Statul roman deja a pierdut controlul societatii si deja nu se mai sinchiseste sa il remedieze lasa lucrurile sa decurga dupa bunul plac al situatiilor

Dar asta sa fie Romania? Asta sa fie tara asta sa fie patria unde am crescut usor usor? Unde am pasit prima data. Imi pare rau .. imi sa fac o cruce sa scriu pe ea R.I.P Romania.

Barbie & Chen

Eram dup-amiaza, noi doi pe peron

Aşteptam să vină trenul vagon cu vagon

Eu aveam doar un troller, bagajele tale erau în formaţie

Gara era plină, de restu’ făceam abstracţie…

După 5 minute de mers pe trotuar

Trenul venea şi ne trezim pe culuar

Ne căutam compartiment. Era chiar complicat

Mi-a dat bătaie de cap. Dar m-am calmat repede

M-am aşezat pe scaun visând un lac imens, plin ochi cu lebede

Am adormit în braţele tale şi de-atunci înainte

Mă mângâiai pe mână şi-mi alergai prin minte.

Ai obosit la un moment dat şi-am facut schimb de loc

Era aşa cald, căci simţeam cum iau foc!

Timpul trecea, tu învăţai la chimie şi bio

Acuşi ai examen, da’ ştiu că o sa îl treci cu brio!

Tu erai un fel de Barbie, eu un fel de Chen

Ieri rătăceam în acelaşi parc, azi în acelasi tren

Şi toata treaba asta cu noi doi mi se pare chiar tare

Când suntem împreuna orice problema dispare!