De-ar fi totu’-aşa simplu…


Aseară am văzut nişte câini alergând după maşinile care treceau pe bulevard, şi mă amuzam oarecum, dar nu afisaş nici măcar un zâmbet. „Proştii…dacă dă vreo duduie peste ei şi îi omoară?” Mă simţeam extrem de ciudat, nu mi-era somn deşi era târziu…

Fumam. Stăteam şi mă gândeam. Eram un pic poate abătut. Ce aveau câinii în comun cu maşinile? N-aveau şi ei somn? Totuşi era 12 noaptea. Întrebări prosteşti la care nu avea nimeni răspuns…nici măcar eu. Vremea a ploaie părea că vroia să mă gonească înapoi în casă, dar nu era un motiv suficient de puternic să plec.

Şi totuşi plec, datorită monotoniei de afară. Nu mai treceau oamenii pe stradă, câinii încetase să mai latre, nu mai trecea nici o maşină prin faţa ochilor mei. Până şi becurile stâlpilor păreau să fălească. Totul se îmbrăca într-o beznă cenuşie. Acum, că toate s-au stins, eram ca o felină care vede totul în jur, dar nu se mai teme de nimic absolut, acum că toate au apus şi vor răsări din nou mâine noapte.

Reclame

4 gânduri despre “De-ar fi totu’-aşa simplu…

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s