Lumea înconjurătoare


Lumea înconjurătoare
E ca un templu ce nimeni nu o să-l doboare
Nici norii negri plini de ploaie
Nu o să îi îndoaie porţile ce se’nalţă spre cer
Ce veşnic tot ascund un nemărginit mister
De-abia acum încep să aflu puţin câte puţin din el…

Căci lumea înconjurătoare e varfu’
Şi noi muritorii suntem una cu pământu’
Un continuu ecou nemărginit
Ce într-una călătoreşte-n timp
Înainte şi-napoi, cel mai dureros lucru..
O mama singură pierzându-şi pruncu
Pruncul pierzându-şi mama…

Lumea înconjuratoare’i totul
apa, pământul, aerul şi focul
Eu încerc să îmi găsesc sorocul
Dar păcat că îmi lipseşte norocul
Un poet nostalgic şi parcă trecut
Ce scrie pentru un public nemaivazut…

Reclame

10 gânduri despre “Lumea înconjurătoare

  1. nu pot să spun că nu îmi place ceea ce scrii. Îmi plac ideile și îmi place cum te exprimi. Însă o poezie trebuie să conțină muzicalitate… a ta.. mă duce spre RAP :)) ! Eu te provoc ca într-un viitor post să scrii o poezie cu rimă îmbrățișată ( pentru că tu la un moment dat pierzi rima… și parcă acolo se rupe și ideea.. mi se pune un punct mare în creier și mă rupe de toată continuitatea versurilor tale 🙂 )

    Apreciază

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.