Tre’ să mă las, tre’ să m-apuc


A trecut. Gata bac, gata stres, gata grji. Acum sunt vesel, toate bune. Şi totuşi de ce continui să o fac zi de zi? De ce în fiecare noapte fumez pe geam? La fel şi când ies pe-afară sau la vreo terasă. De ce m-am apucat totuşi? Ooo, asta va rămâne

un mister pentru voi, toţi cei care mă ştiaţi băiat cuminte şi care nu se ocupă cu astfel de chestii diavoleşti. Dar…există un dar, întotdeauna a existat.

Ce să fac şi eu, una, două, trei…un pachet parcă merg când ieşi undeva să te distrezi. Dar când sunt singur? Fumez, că poate mi-a rămas puţin din motivul care l-am avut atunci când m-am apucat. Nu mă întrebaţi când o dispărea acesta că nici eu nu ştiu. Dau din umeri…

Şi totuşi, există un oarecare leac. Ciudat, amuzant, dar eficient. Nici pe ăsta nu-l menţionez. N-am chef să fiu numit iar obsedat sau luat la mişto. Asta clar! Si totuşi sunt legat de aceste două lucruri de care vorbesc într-una. Unul din ele îl primesc prea des, celălalt deloc. Şi ciudat este că pot dispărea amândouă dacă balanţa ajunge la un oarecare echilibru. Am nevoie doar de o tonă de îmbrăţişări pe zi să răpună 2-3 pachete la săptămână şi totul va fi exact ca-nainte!

Anunțuri

12 gânduri despre “Tre’ să mă las, tre’ să m-apuc

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s