Prieteni buni sau prieteni falși?


Prieteni adevăraţi sau falşi? Asta’i întrebarea ce începe să mă macine pe interior tot mai mult. Este o boală fără tratament din câte văd. Stau şi mă întreb cum să îi deosebesc cei adevăraţi de cei falşi, şi mulţi vă întrebaţi de ce sa îi deosebesc. Sincer, mulţi prieteni nu am… şi am ajuns să zic că mă mulţumesc cu cei pe care îi am. Poate ziceţi că am eu vreun defect sau sunt arogant cu nasu pe sus şi fiţe din cauza poziţiei sociale în lume. Nu, nu este adevărat, dar nu îmi place să se vorbească de mine şi nici vouă. Sincer, dacă am fi vedete să ne vorbească toţi de rău da…mai ziceam…dar aşa sunt un simplu om. Ştiu că se zice, se vorbeşte de tine, înseamna că eşti cunoscut… sunt cunoscut pe dracu…dacă asta înseamnă să fi cunoscut pe unde te duci. Toţi să se uite la tine cu o privire de „tâmpit”…nu vreau asta, rămân cum sunt eu, ei vorbesc, dar nici nu mă cunosc. Poveştile care sunt despre mine mi’ar place să le scriu eu pe foaie, nu să fiu eu în poveste cel care este modelat de fiecare „autor” care o ascultă. Un prieten bun nu cred că ar face aceste lucruri, sunt de părere că el te’ajuta atunci când tu nu îi ceri ajutorul, când încearcă să ascundă ceva de tine, dar totuşi îţi spune că ştie că vei afla de la altcineva şi te vei supăra pe el. Dar când întâlneşti şi astfel de oameni te gândeşti „chiar dacă e cel mai bun prieten/a, oare de ce mă ajută?” Şi îţi pui întrebarea „ce interes o avea?”.. şi uite această întrebare mă va acapara complet pentru ca nu o să îi aflu răspunsul prea curând.

Reclame

2 gânduri despre “Prieteni buni sau prieteni falși?

  1. Nu trebuie să existe un interes la mijloc ca să ajuţi un necunoscut, ce să mai zic de un prieten? Probabil se bazează pe ajutorul reciproc sau pe strânsa legătură care există între voi

    Apreciază

  2. Sunt destule metode de a „vedea” fara sa verifici neaparat daca un prieten e adevarat sau fals. Eu imi stiu prietenii adevarati chiar daca nu am avut prea multa nevoie de mare ajutor de-a lungul anilor asa ca nu dupa asta ii desting. Dar am testat o data un vechi prieten si nu din lipsa de incredere ci doar din curiozitatea mea de a ii observa reactia. Si am facut cam asa: L-am sunat pe respectivul prieten la ora 3:30 in mijlocul noptii pana l-am trezit, iar cand a raspuns am zis doar „Vino pana la mine acum, e urgent!”. El, prieten adevarat fiind, nu s-a indoit de nevoia mea de a-l vedea si nu a pus nici o intrebare, si a ajuns acasa la mine cat de repete a putut. Am facut asta acum mult timp si acum mi se pare o actiune copilaroasa. Si NU da un rezultat anume. Daca cineva te intreaba ce se intampla inainte sa accepte sa vina asta nu inseamna ca e mai putin dispus sa te ajute. Dar daca cineva vine fara nici o intrebare in graba stiind ca nu l-ai chema pentru orice tampenie, atunci poti fi sigur ca e prieten adevarat si nu pentru ca te ajuta ci pentru ca te cunoaste in de ajuns sa-si dea seama cand ceva CHIAR nu e in regula auzind doar o fraza de la tine.

    Concluzia : Prietenul adevarat nu e cel care te ajuta mereu, pentru ca nu toti ajuta pe interes dar exista care o fac. Cel adevarat e cel care te cunoaste pe tine cu adevarat in ciuda fatadelor diferite si te poate citi ca pe o carte.

    Apreciază

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.