Apus de soare


Izbit din plin de atmosfera coplesitoare formată în jurul meu, încerc să mă dezmeticesc şi să realizez că nu visam, ci din contră, eram chiar acasă, la bunici, privind apusul soarelui. În toată grădina se simţea o răcoare care peste zi mi-a fost total străină, parcă acum bucurându-mă din plin de prezenta ei. Aerul care bătea dintr-o parte în alta făcea un zgomot pe care doar dacă erai cu totul intrat în decor îl puteai auzi.

Frunzele merilor si perilor din gradină foşneau încontinuu, parcă anunţând sfârşitul unei alte zile de vară trecute. În spatele meu, doi bătrâni peste care anii au trecut poate prea usor şi prea repede, se chinuiau să ude o gradină de zarzavaturi şi să cureţe buruienile care nu îşi aveau rostul acolo. Fraţii mai mici se jucau undeva în depărtare, abia observându-i cu privirea, fără a-mi atrage atenţia prin vre-un zgomot sau vreo întâmplare mai specială.

Eu îmi gasisem locul undeva în centrul acestui cerc al vieţuirii mele, loc de unde puteam vedea absolut totul în jur. O întoarcere la 360 de grade era suficientă să ştiu că am cunoscut intregul ocean ce ma învăluia atunci. Şi mă aşez pe iarbă, întins lângă merele căzute, trag aer în piept şi aştept seara să vină, să înceapă şi ploaia de stele cea mult prea vestită.

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.