Seara


Seara mă trezesc buimac , caut un tricou să mă îmbrac
O voce mă cheamă, dar nu cunosc al ei glas.
Cu urechea la geam stau si ascult chemarea
Ridic privirea spre cer, văd un ocean de stele
Ce înoată într-o baie de plăcere
Ce plăcere să stau să le privesc, nopţi întregi aş sta să le vorbesc
Din poeziile mele să stau să le citesc
Cu privirea le cuprind, peste ele aş vrea să mă întind
Dar din păcate sunt prea mic pentru aşa plăcere
Acum mă mulţumesc şi cu o mângâiere
Le privesc pe toate, doar una e mai sus în spate
O salut, dar nu vorbeşte, din ochii mici abia clipeşte
Luna’mi zice că nimănui nu vorbeşte, doar mie care’mi zâmbeşte
Luceafărul e fabulos si măreţ, nu vorbeşte orcărui mic poet
Mă uit la ceas, mai e un pic, până apare falnicul răsărit
Stele odată au mai sclipit şi au plecat spre infinit!
Ce seară…chiar dacă nu am dormit, nu m-am mai simţit obosit

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s